PRIMARUL HARLA BRANNO avea toate motivele să se simtă satisfăcută. Vizita de stat nu ţinuse mult, însă fusese rodnică din toate punctele de vedere.

— Dar bineînţeles că nu putem avea deplină încredere în ei, remarcă ea, încercând să nu pară insolentă.

Privea la ecran. Navele Flotei intrau una după alta în hiperspaţiu, revenind pe poziţiile lor.

Nici nu încăpea vreo îndoială că oficialităţile din Sayshell se arătaseră deosebit de plăcut impresionate de prezenţa celor doi, dar era limpede că nu le scăpaseră două amănunte: navele rămăseseră tot timpul în spaţiul Fundaţiei şi plecaseră în grabă de îndată ce Branno promisese acest lucru.

Pe de altă parte, Sayshell nu avea să uite că navele puteau fi rechemate la graniţă în cel mult o zi. Era o manevră care demonstrase atât forţă, cât şi bunăvoinţă.

— Ai dreptate, o aprobă Kodell, nu ne putem încrede orbeşte în ei, dar şi Sayshell are interesul să respecte clauzele acordului. Am fost generoşi cu ei.

— Multe depind de punerea la punct a detaliilor şi anticipez că asta o să dureze luni de zile. Liniile generale ale acordului pot fi acceptate imediat, dar mai rămân lucrurile de fineţe: stabilirea perioadei de carantină pentru importuri şi exporturi, calcularea echivalentă a valorii cerealelor şi vitelor şi câte altele, spuse Branno.

— Ştiu, dar asta-i doar o chestiune de timp. Totul se va aranja, iar meritele îţi aparţin în întregime, doamnă Primar. A fost un act îndrăzneţ de a cărui înţelepciune recunosc sincer că m-am îndoit la început.

— Lasă, Liono. Vizita reprezentanţilor Fundaţiei a constituit o recunoaştere a mândriei sayshelliene. Şi-au păstrat o anumită independenţă încă de pe vremea Imperiului. Acesta-i un lucru demn de toată lauda şi admiraţia.

— Da, mai ales că de-acum încolo n-o să ne mai deranjeze.

— Exact, aşa că trebuie să lăsăm deoparte propria noastră mândrie şi să facem un gest de bunăvoinţă. Ca Primar al puternicei Federaţii, la început mi-a venit greu să mă decid să onorez cu o vizită grupul acesta de stele, dar acum, după ce am facut-o, mi se pare c-a meritat efortuclass="underline" le-am dat un prilej de satisfacţie. Trebuia să ne dăm seama că vor accepta vizita, mai ales după sosirea navelor noastre la graniţă.

Kodell o aprobă:

— Am renunţat la etalarea forţei păstrând însă esenţa acesteia.

— Exact. Cine a spus prima oară vorbele astea?

— Cred că un personaj dintr-o piesă de Eriden, dar n-aş băga mâna-n foc. Poate întrebăm pe vreunul dintre criticii literari când ajungem pe Terminus.

— Dacă o să mai ţin minte. Trebuie să urgentăm vizita de răspuns a sayshellienilor şi să ne ocupăm ca ei să fie trataţi ca egali ai noştri. Dar mă tem că se impune să iei măsuri stricte de securitate, Liono. Unele capete mai înfierbântate de la noi ar putea organiza demonstraţii de protest şi n-ar fi deloc înţelept să-i supunem pe oaspeţii noştri unor umilinţe inutile.

— Bineînţeles, spuse Kodell. Şi apropo, trimiterea lui Trevize a fost o manevră inteligentă.

— A, paratrăsnetul meu? Ca să fiu cinstită, a realizat mai multe decât mi-aş fi imaginat. A sosit în Sayshell cu multă tevatură şi a atras atenţia şi protestele lor cu o iuţeală incredibilă. Pentru numele Spaţiului, asta a constituit o excelentă motivare pentru vizita mea. În primul rând, am dovedit că mă preocup constant ca nici un cetăţean al Fundaţiei să nu tulbure obiceiurile altei lumi, iar în al doilea rând mi-am exprimat recunoştinţa pentru răbdarea şi înţelegerea pe care le-au arătat faţă de situaţia creată de Trevize.

— Subtil! Dar nu crezi că era mai bine dacă-l luam pe Trevize cu noi la plecare?

— Nu. La drept vorbind, îl prefer oriunde, numai acasă nu. Pe Terminus ar deveni un factor destabilizator. Prostiile pe care le debita despre a Doua Fundaţie au servit ca pretext ideal pentru a-l izgoni şi eram sigură că Pelorat îl va convinge să meargă spre Sayshell. Dar n-aş vrea ca el să se-ntoarcă şi să vorbească din nou vrute şi nevrute. Nu se ştie ce necazuri ne-ar mai putea crea.

Kodell chicoti:

— Nu cred că s-ar putea găsi palavragii mai desăvârşiţi decât intelectualii cu pretenţii academice. Mă-ntreb câte-ar mai fi înghiţit Pelorat dacă l-am fi încurajat.

— Credinţa lui în existenţa Gaiei mitice ne-a slujit de minune. Dar să lăsăm asta. La întoarcere va trebui să dăm piept cu Consiliul, căci avem nevoie de voturile lor pentru aprobarea tratatului cu Sayshell. Din fericire, avem declaraţia lui Trevize, cu amprenta lui vocală şi tot ce ne mai trebuie ca să convingem pe oricine că a plecat de bunăvoie de pe Terminus. Voi prezenta în mod oficial scuze pentru reţinerea lui temporară şi cred că vom da satisfacţie Consiliului.

— Sunt încredinţat ea vei reuşi să-i ameţeşti cu vorba, Primare, spuse sec Kodell. Dar te-ai gândit că Trevize ar putea totuşi să caute în continuare cea de-a Doua Fundaţie?

— S-o caute, zise Branno ridicând nepăsătoare din umeri, numai să nu se-ntoarcă pe Terminus. Asta-i va da iluzia că face ceva, cu toate că n-o să ajungă la nici un rezultat. Existenţa celei de-a Doua Fundaţii devine mitul secolului, aşa cum Gaia e mitul Sayshellului.

Cu un aer mulţumit, se aşeză mai lejer pe scaun şi continuă:

— Iar acum avem şi Sayshellul în mână şi când or să-şi dea seama de asta are să fie prea târziu ca să mai scape. Fundaţia va continua să se dezvolte încet, dar sigur.

— Toate meritele îţi aparţin, primare.

— Ştiam şi singură asta, îi răspunse Branno.

Nava intră în hiperspaţiu şi reapăru în apropierea Terminusului.

Aflat din nou pe propria-i navă, Gendibal avea toate motivele să fie mulţumit. Deşi scurtă, întâlnirea cu Prima Fundaţie fusese foarte rodnică.

Transmisese deja un mesaj în care îşi exprimase cu discreţie triumful. Deocamdată trebuia ca Primul Orator să ştie că totul a decurs bine (lucru ce se putea deduce şi din simplul fapt că nu fusese obligat să apeleze la forţa totală a celei de-a Doua Fundaţii.). Detaliile aveau să fie dezvăluite mai târziu.

Va povesti cum o intervenţie atentă şi minoră asupra minţii Primarului Branno a făcut-o să renunţe la fantasmagoriile ei imperiale şi să revină pe tărâmul mai practic al tratatelor comerciale; cum o intervenţie precaută, făcută de la mare distanţă, asupra minţii conducătorului Uniunii Sayshell avusese ca rezultat o invitaţie adresată Primarului pentru efectuarea unei vizite de stat şi cum, mai târziu, s-a ajuns la o apropiere a poziţiilor fără alte intervenţii şi Compor s-a putut întoarce pe Terminus pe propria lui navă pentru a supraveghea respectarea acordului. Gendibal se gândi că totul fusese un exemplu aproape clasic privind rezultatele ce se pot obţine prin folosirea expertă a mentalicii.

Sigur că toate astea o vor reduce la tăcere pe Orator Delarmi, şi vor duce la numirea sa ca Prim Orator foarte curând după prezentarea detaliilor în cadrul întrunirii formale a Mesei. În ceea ce-l privea, Gendibal nu putea să minimalizeze importanţa prezenţei Surei Novi, deşi acest aspect nu trebuia evidenţiat în mod deosebit în faţa Oratorilor. Ea nu numai că-şi adusese o contribuţie esenţială la victoria lui, dar îi oferise şi scuza de care avea acum nevoie pentru a-şi savura bucuria aproape copilărească (şi foarte umană, pentru că şi Oratorii sunt oameni) la gândul că va deveni obiectul atenţiei şi admiraţiei tuturor.

Gendibal ştia că ea nu înţelegea numic din ceea ce se întâmplase, fiind doar conştientă că lucrurile se aranjaseră după placul lui, iar acum nu-şi mai încăpea în piele mândrindu-se cu succesul lui. El mângâie perfecta netezime a minţii ei, simţi căldura acestui sentiment, şi spuse: